ISTORICUL BISERICII "CUVIOASA PARASCHIVA"
COMUNA : POIANA LACULUI
JUDETUL : ARGES
Comuna Poiana Lacului, in componenta căreia în anii 1931-1932 și apoi în 1968 intrau și fostele comune Păduroiu și Sămara, se află situată în partea de mijloc a județului Argeș , la apus de municipiul Pitești, la o distanță de 16 km de acesta, străbătută de drumul național Pitești-Dragășani . Are 13 sate componente , 2253 gospodarii și 7540 locuitori . Ocupația majoritară a acestora este agricultura , precum și lucrători în domeniul petrolului la Schela Petrolieră din localitate ( înființată în 1955 ) , la alte unități din comună și din municipiul Pitești.
Privitor la cadrul natural, pe scurt , comuna Poiana Lacului cu satele componente, așezate în platforma Cotmeana - subdiviziune a podișului Getic , latitudine 44°50' , longitudine 24°42' , altitudine maximă 375 m și altitudine minimă 275 m , într-o zonă de dealuri și podișuri piemontane , dar și cu lunci și terasa joasă a Cotmenei și este brăzdată de mai multe dealuri cu orientare nord-sud . Suprafața totală este de 59 km2 și este dominată de pomi - în special pruni - și de păduri , ceea ce îi dă un aspect peisagistic deosebit de atrăgător .
Ca un scurt istoric: prima atestare documentară - 9 martie 1621 ( 7129 ) când , în timpul domnitorului Radu Mihnea , "Oprea Mircea din Sămara vinde lui Ivan din Pitești o jumătate funie din moșia Dobroteasa". ( Arhivele Statului , București, Condica Mănăstirii Trivalea nr. 477 , fila 38 ) .
Însa avem motive să credem că aceste locuri este posibil să fi fost locuite din cele mai vechi timpuri . Este adevărat ca pe teritoriul comunei n-au fost descoperite vestigii ale civilizației din epoca veche , sau nu s-au păstrat , dar descoperirile arheologice de lângă castrul roman de la Săpata de Jos ( tezaur format din monede romane de la Traian la Valentin I și Valens ) , localitate aflata lângă Poiana Lacului , atesta existența unei populații în această zonă . Castrul de la Săpata era situat la sudul comunei Poiana Lacului , iar cel de la Albota , la sud-estul acestei localitățiți; deci , Poiana Lacului era în zona Daciei cucerite de romani . Mai mult decât atât: "exista tradițiția care spune că între satele Dinculești și Sămara , într-un deal numit și acum " Dealul Orașului ", ar fi existat cu sute și poate cu mii de ani în urmă un oraș ; la finele secolului al XlX-lea se mai puteau observa încă rămășițe de piatră și cărămidă " .(Marele Dicționar Geografic al României , volumul IV , pagina 595 , Constantin Giurăscu - principatele române la începutul sec al XIX-lea , Editura ,, Științifică " București, pagina 82) . Se poate să fi existat și aici un punct de sprijin al stăpânirii romane sau poate un castel pentru o garnizoană romană .
Din documentele dovedite până acum satul Poiana Lacului a luat naștere ca unitate administrativă - comună - în anul 1779 , iar în anul 1835 apare într-o hartă rusească având 64 de familii , cu aproximativ 320 de suflete ; în anul 1857 cu ocazia alegerilor pentru divanul ad-hoc au votat pentru aceste divanuri 94 alegatori din aproximativ tot atâtea familii cu 470-500 suflete . Facem această precizare spre a aprecia și mai mult efortul depus de către aceștia , puțini fiind , pentru a-și construi o Biserică .
Legat de numele Poiana Lacului , se știe că , în drumul lor de la deal și munte către șes sau când se întorceau , oamenii călători obișnuiau să dejuge vitele într-o poiană cu un lac ce se găsea în mijlocul pădurii spunând că dejugau la Poiana cu lacul , aflată , se zice , în locul unde astăzi este cătunul Popești , de unde , mai târziu denumirea așezării Poiana Lacului , căci în această poiană s-au durat primele așezări omenești .
La 10 mai 1979 , plăcut impresionat de aceasta denumire și de ce a văzut pe aici , cunoscutul și apreciatul publicist și reporter Emanoil Valeriu , publica un material despre această așezare și oamenii ei în revista , de largă circulație , pe atunci" Flacăra", a poetului Adrian Păunescu , arătând printre altele : "o atmosferă de liniște și pace insuflă această așezare argeșeană cu nume de basm sadovenian : Poiana Lacului . Oare oamenii de aici nu se ceartă , nu se pârăsc prin săli de tribunale ? " .
Se mai cunoaște faptul că locuitorii satului Poiana Lacului au fost înainte de 1864 clăcași pe două moșii mănăstirești aflate pe acest teritoriu : una aparținea mitropoliei Ungro-Vlahiei din București , fiind în partea de sud și se întindea până la școala de astăzi și gospodăria moștenitorilor Anghel Dicu . Centrul gospodăresc al acesteia a fost în Punctul Micești , cătunul Negrea , acolo unde astăzi se află gospodăriile fraților Mihai I.R. Ilie , Marin și Ion .
Cealaltă moșie , numita Calugărească aparținea schitului Trivalea din Pitești , întânzindu-se pâna la hotarul cu Sămara . De reținut că se menține și astăzi denumirea de " la curte " unde se afla administrația acestei moșii și unde astăzi se află terenuri și gospodării ale cetățenilor Deaconu I.D. Constantin , moștenitori ai lui Popescu M. Gheorghe , moștenitori preot Dimitrie Nanescu , Dragomir V. Ion și , ce întâmplare și locuința actualului preot , Constantin Năstase , care de curând și-a durat casă aici , venind din Ceparii Argeșului , devenind cetățean stabil cu întreaga familie în acest sat . Urme materiale ale construcțiilor de atunci s-au văzut până în zilele noastre , iar un perimetru agricol poartă și astăzi denumirea de Călugăreasca .
În comună se află 8 biserici situate în satele Gărdinești , Slapia-Cepari , Păduroiu , Dinculești, Sămara Vale , Popești , Dealul Viilor și Poiana Lacului , al cărei istoric urmează a fi prezentat
Din parohia Poiana Lacului , parohie de gradul I , fac parte enoriașii satului Poiana Lacului - satul de reședință al comunei - cu cătunele Negrea , Linia Mare, Teiușu, Negoești, Trachești , Popești și Gâlcești , cu un număr de 480 familii , cu 1600 locuitori .
Biserica parohiei Poiana Lacului are hramul,, Sfânta Cuvioasă Paraschiva "și este construită în anii 1885-1892 . Este proiectată și construită de meșterii Costel și Matei , cu contribuția locuitorilor de atunci , din cărămidă , pe temelie de cărămidă și acoperită cu siță . Locul de amplasare este în imediata apropiere a vechii biserici construite din lemn în anul 1790, ale cărei urme materiale se văd ăi astăzi la 20 m est de altarul actualei Biserici . Se știe de la bătrâni că lemnele pentru construcția Bisericii vechi au fost aduse mai întâi la capătul de apus al satului Negoești , după care la intervenția oamenilor din celelalte sate, lemnele au fost aduse aici . Fără discuție că a fost mai bine așa , Biserica fiind astfel amplasată aproape în centrul parohiei .
Biserica este o construcție în formă de navă cu 2două turle mari dispuse longitudinal : una pe naos, iar cealaltă pe pronaos , aceasta din urmă servind și de clopotniță până în anul 1976 , când s-a construit clopotnița separată și alte doua turle mici dispuse transversal pe pridvor.
Întrucât , cu prilejul reparației capitale din anii 1948-1949 , s-a acoperit pisania veche a Bisericii , scriindu-se peste ea numele enoriașilor care au contribuit la reparația din anii respectivi , nu există , deocamdată , posibilitatea să se cunoască exact numele ctitorilor și alte amănunte în legătură cu trecutul acestei Biserici . Ceea ce se știe este că această Biserică a fost construită în timpul și prin preocuparea preotului Stan Teodorescu și a fiului său , preot Ioan Preoțescu .
Din pictura originală care a fost în ulei se mai păstrează în Cafas scena cu Adormirea Maicii Domnului , reprezentând momentul când un evreu vrea să răstoarne coșciugul cu Maica Domnului și îngerul îi taie cu sabia mâinile acestuia . Se mai află , în pronaos , la intrare, pe peretele din dreapta o altă pictură în ulei a Prea Sfințiului Ghenadie al II-lea , episcop al Argeșului . De asemenea , în original , se află și pictura pe lemn de pe Catapeteasmă , pictură apreciată de specialiști cu o valoare artistică și estetică deosebită . Pe primul rând se află Praznicele Împărătești , deasupra cei 12 Apostoli și pe rândul următor - în medalion - portretele a opt prooroci , în centru se află Sfânta Treime , iar deasupra Catapetesmei Crucea cu Mântuitorul răstigni t, având pe icoane separate , în dreapta pe Maica Domnului și în stânga pe Sfântul Ioan Evanghelistul . Pictura de pe Catapeteasmă a fost executată , potrivit semnăturii sale de pe icoana cu Iisus Hristos , în anul 1889 de Nicolae Ionescu , care cu modestie și-a zis zugrav . Să credem că și restul primei picturi din Biserică a fost executată tot de acesta . În partea dreapta a Catapetesmei , lângă Icoana ,, Cuviosei Paraschiva `` , hramul Bisericii , se află Icoana ,, Intrarea în Biserică " a Maicii Domnului , recunoscută ca o lucrare cu o valoare aparte .
În Pronaos se află patru icoane - două cu Maica Domnului , una cu Mântuitorul Judecător și cealaltă cu ,, Sfântul Nicolae " - pictură în ulei pe lemn cu rame și suport din lemn de stejar cu ornament aparte , ca fiind cele mai de preț obiecte ale acestei Biserici . Specialiștii le-au apreciat ca având o valoare deosebită , cu o vechime de peste 200 de ani și sunt inventariate ca bunuri ale patrimoniului național . Păcat că nu se cunoaște numele pictorului! Acestea au fost și în Biserica veche de lemn . Tot ca un obiect de preț și cu o valoare deosebită , se află pe Sfânta Masa o Cruce cu o vechime deocamdată nestabilită dar refacută de Ieromonahul Iosif Popescu în 1896 . Crucea are dimensiunile 20/8 cm, este din lemn de trandafir încrustat în metal argintat . Pe de o parte a Crucii se află Mântuitorul Răstignit , având în dreapta pe Maica Domnului și în stânga pa Sfântul Ioan Evanghelistul . Pe verso - o Cruce având de o parte și de alta pe Sfinții Împarații Constantin și Elena . S-a folosit și se folosește această Cruce la sfințirea apei și cu alte ocazii .
Între timp, Bisericii i s-au făcut diferite lucrări de reparații în interior și exterior , la acoperiș , astfel :
- în anii 1901-1902 , s-a reparat , sau mai bine zis, s-au finisat lucrarile la soclul exterior și s-a așternut pardoseala din beton ;
- în anul 1929 s-a învelit din nou Biserica cu șiță de brad ;
- în anul 1944 s-a consolidat Biserica aplicându-i-se o centură de beton armat la exterior perfect încorporată în zid , înconjurând Biserica pe la nivelul superior al ferestrelor ca urmare a cutremurului din 1941 ;
- în anii 1948-1949 s-a făcut cea mai consistentă reparație dându-se jos tencuielile până la cărămidă și a fost pictată din nou - pictură în frescă de tip bizantin pe tencuieli proaspete de către pictorii Mihail Pătroiu și Laurențiu Cosmescu , preot fiind Dimitrie Nănescu ;
- între anii 1965-1968 i s-a aplicat o centură de beton armat la temelie , de jur împrejur cu subzidire , s-a amenajat un drenaj cu deschidere spre cea mai apropiată vale, pentru înlăturarea și evitarea igrasiei din pereți , s-a turnat la exterior un trotuar din beton pentru protecție , s-a închis cu geamlâc Pridvorul și s-au acoperit cu tablă galvanizată cele patru turle;
- în anul următor 1969, s-a înlocuit șița de la restul acoperișului , tot cu tablă galvanizată , iar în anii 1971-1972 s-a aplicat în interior pardoseală din scândură de brad și s-a electrificat Biserica fără a deranja pictura .Toate aceste ultime lucrări au fost făcute cu meșteri locali și sub îndrumarea ăi supravegherea preotului Nicolae Radomir și a epitropului Dumitru Badea.
Pentru lucrările din anii 1964-1972 , s-a primi un sprijin material și moral deosebit din partea Prea Sfințitului Episcop Iosif Gafton ;
- în anul 1986 , s-a restaurat pictura în interior fără a modifica ceva din pictura din anii 1948-1949 iar la exterior pictura a fost făcută din nou , pictor fiind Bondoc Gheorghe din Bondoci-Vața și sub preocuparea preotului paroh Constantin Năstase și epitropului Dumitru Badea .
În urma acestei lucrări , s-a făcut sfințirea Bisericii la data de 8 Noiembrie 1988 - Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil - de către Prea Sfinția Sa Calinic Argeșeanul , Episcop al Argeșului , pe atunci Arhiereu Vicar la Episcopia Râmnicului și Argeșului .
Ca preoți slujitori la cele doua Biserici - cea veche si actuală , se cunosc :
- Preotul Constantin Belghiuș , zis Popa Din , care a slujit cu alți doi preoți - preotul Barbu Zolcan din cătunul Negrea și preotul Chiriță Breslașu din cătunul Negoești ;
- Preotul Teodor Duhovnicul , fiul preotului Din din Negrea ;
- Preotul Stan ( Ștefan ) Teodorescu din Popeoși , fiul preotului Teodor Duhovnicul ;
- Preotul Ion Preoțescu, fiul preotului Stan ( Ștefan ) Teodorescu , care a slujit până în anul 1919 ;
- Preotul licențiat Dimitrie Nănescu a slujit din l aprilie 1919 până la l iulie 1964, când se pensionează . A decedat în anul 1981 și își doarme somnul de veci în cimitirul de aici , mormântul fiindu-i pe locul unde a fost vechea Biserică , alături de cel al preoților înaintași . A slujit cu pasiune , devotament și competență 50 de ani , rămânând în amintirea oamenilor ca un bun preot și sfătuitor , fiind totodată un om cu o cultură vastă . De asemenea , s-a implicat și a dat concursul în rezolvarea tuturor problemelor sociale , culturale și economice majore din comună . Acesta a fost fiul preotului Petre Nănescu , de la Humele și înainte de a veni aici , a slujit 5 ani la Mănăstirea Pasărea , soția sa , preoteasa Alexandra , era nepoată a preotului Stan Teodorescu și fiică a lui Ștefan Teodorescu seminarist ;
- Preotul Nicolae Radomir , din Moșoaia , fiu de țărani din Cocu , a slujit până în anul 1974 , recunoscut pentru interesul dovedit în administrarea Bisericii . A plecat de aici , înapoi la Moșoaia ;
- urmează în 1974 preotul licențiat Gută Ion Valerică din Sămara , fiul preotului Guță Ion din Slătioare , care , victimă a unei necruțătoare boli , deși la o vârstă încă tânără , se pensionează în 1983 iar în anul 1984- la vârsta de 54 de ani , spre regretul enoriașilor a decedat , în timpul său a fost construită clopotnița ;
- la 14 septembrie 1983 este instalat în această parohie preotul Constantin Năstase - licențiat în teologie , în prezența Prea Sfinției Sale Calinic Argeșeanul ; la 8 Noiembrie 1988 , cu ocazia Sfințirii Bisericii , i s-a acordat și gradul de iconom stavrofor ;
- din 4 noiembrie 2003 a fost creat postul II , ocupat de preotul Năstase Iulian Costel licentiat în teologie , fiul preotului Constantin Năstase ;
- la 1 ianuarie 2010 prin decesul preotului Constantin Năstase locul rămas liber a fost ocupat prin transfer de la Parohia Lăzărești de preotul Popescu Dumitru Laurențiu , deasemenea licențiat în teologie .
Dintre cântareții , cu pregătire corespunzatoare , sunt amintiți printre alții : Ion Gr. lonescu din satul Dinculești , Mirică Stănescu din cătunul Popești , Gheorghe Brezan din cătunul Crucioșara , Ion Diaconu din satul Dealul Viilor , Năstase Iulian Costel dim Poiana Lacului , Nită Ciprian , Teiușanu Cosmin Ionuț din Teiușu și actualul Ivan Mihai Lucian din Pitesti .
Ca epitropi ai Bisericii , în afara actualului Hațescu Ion , mai stăruie în amintirea oamenilor Badea Dumitru din Popești , Stancu V. Marin din Negrea și Ion Dobrin .
Intrarea în curtea Bisericii se face printr-o poartă cu stâlpi din lemn de stejar și acoperită cu șiță , respectând tradiția locală . Această poartă a fost făcută la începutul anilor 70 , la intrarea in parcul Dumbrava Eroilor din centrul comunei și datorită noilor construcții și amenajări edilitare nu își mai avea rostul acolo și prin grija Primăriei , a fost adusă aici în anul 1988 . De reținut că , despre această poartă , în cartea sa " Drumeții prin Argeș" apărută la Editura ,, Sport- Turism " , București , în anul 1987 , autorul ei , Florian Stanciu arată " .... în stânga mă întâmpină o poartă de lemn cu acoperiș de șindrilă și stâlpi ornamentali cu sculpturi : pe mijloc , romburi spre margini - caneluri si crestături " .
În curtea Bisericii se află adăposturi - polăți sub care se află mese unde se servește masa cu ocazia Hramului Bisericii - ,, Cuvioasa. Paraschiva " , la 14 octombrie ( Vinerea Mare ) precum și cu alte ocazii cum ar fi Luni , a doua zi de Paști , la Înălțare - ziua eroilor , la 8 Noiembrie - Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil . Aceste polăți au fost construite de localnici pe sate și grade de rudenie. Îmi amintesc , copil fiind , că prin anii 1930 , sub aceste polăți cârciumarii de atunci ( Dicu Anghel , Costică și Mirică Buzescu , Ioniță Badea si alții ) aduceau butoaie cu vin în Noaptea de Înviere iar mulți dintre credincioși după ce ieșeau din Biserică se opreau aici și se cinsteau cu vin și își urau ,, la mulți și buni ani " . Marți , după Paști , ani mulți în șir , se organiza târg în curtea Bisericii ( Luni după Paști era și este la Păduroiu ) . Ca mijloc de distracție , printre altele , era și un fel de tiribombă ( scrânciob) cu patru scaune , al locuitorului Dicu M. Gheorghe . Apoi , târgul luând proporții , a fost mutat în izlazul comunal la intrarea în satul Negrea , funcționând prima data de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena și mai apoi în ziua de Sfîntul. Pantelimon . Se mai vorbește și astăzi de târgul din anul 1935 ca fiind foarte bine organizat , urmare a preocupării primarului de atunci , Gheorghe ( Costică ) Buzescu . Regretabil că , odată cu izbucnirea războiului , a încetat să se mai organizeze asemenea acțiuni , cât și după război .
În partea de sud a curții Bisericii , peste drum , se află un lac cu apă aparținând dintotdeauna Bisericii . Nemaigăsindu-și utilitatea și fiind colmatat , s-a deschis o cișmea la rețeaua de apă comunala și lacul a fost astupat și pe locul acesta s-a amenajat un parc în care la data de 26 mai 1991 s-a amplasat și sfințit și o troiță închinată eroilor din acest sat . Port recunoșțiință și aduc mulțumire cetățenilor Dumitru Emilian - tâmplar , Ghiță Ion - pictor , Bădoi Ion -șițar , Negoescu Dumitru - dulgher și altora precum și regretatului părinte , Constantin Năstase pentru sprijinul ce mi l-au dat pentru ridicarea acestei troițe . S-a făcut prea târziu acest lucru pentru eroii de aici , ținând seama că la Paduroiu și Sămara au fost ridicate monumente închinate eroilor prin anii 1930 . Se cade totuși a arăta că în anul 1943 , prin grija și participarea directă a preotului Dimitrie Nănescu , a notarului învățător Ionel Dârsteanu și primarului Ion Dicu a fost înființată Dumbrava Eroilor din centrul comunei , despre care în aceeași carte citată mai sus , se arăta "...Ajuns aici, văd ca am intrat într-un parc , într-unul de frasini cu trunchiuri înalte și coroane egale în dimensiuni . Sunt ca o horă , ca mai multe hori de flăcăi de aceeași vârstă și aceeași statură , o clipă încremeniți parcă în iureșul jocului . Frasinii au fost plantați la sfârșitul ultimului război , în amintirea tinerilor din aceste locuri , care s-au jertfit pentru apărarea țării și a neamului . Parcul a fost gândit și simțit ca un monument viu . Privindu-1, trezește în minte imaginea altor trupuri și altor glasuri decât cele ale frunzelor...".
Cimitirul se află la un loc cu Biserica - ceea ce este foarte bine , util și practic și este bine împrejmuit și întreținut . În ultimii ani , au început să se construiască cripte și cavouri iar crucile de la morminte sunt în mare majoritate din piatra și marmură ; prea puține cruci din lemn se mai observă .
Biserica , curtea sa și cimitirul sunt în general bine gospodărite , aceasta prin grija enoriașilor dar mai ales a membrilor Consiliului parohial , care manifestă preocupare deosebită pentru aceasta , printre care se cade a fi amintiți : Hațescu Ion - epitrop , Negoescu Gheorghe , Costache Adrian Ionel , Dumitru Emilian , Ristoiu Pion , Diaconu Nicolae , Diaconu I. Constantin , Neacșu Gheorghe Dan , Dumitru Marian , Nămescu Dimitrie , Popa Costel , Miu Constantin , Din Anghel , Dumitrache Ion ( actual primar ) și lista ar putea continua .
În general, aceasta este Biserica din Poiana Lacului , cu trecutul și prezentul său . Dar podoaba sa cea mai de preț este aceea că , în fiecare zi de sărbătoare este plină de cei ce vin la slujbă - femei și bărbați , tineri , copii , vârstnici . Sunt prezenți aici întru credința în Dumnezeu , atrași de frumusețea slujbei religioase și a predicilor rostite din suflet și cu multă căldură de preoții Iulian Năstase și Laurențiu Popescu cărora enoriașii le poartă respect și împreună cu care , la un moment dat , toți cei prezenți formează , în timpul slujbei religioase , un puternic cor bisericesc , aducând slava și mulțumire lui Dumnezeu . Aceasta mă face să-mi amintesc cum , în anii '40 , liceenii și studenții de atunci organizaseră corul bisericesc . Unii dintre aceștia au rămas în comună iar alții , spre cinstirea lor și a locului natal , au urcat pe trepte sociale superioare , printre care Florian Georgescu , profesor doctor , primul director al Muzeului Național de Istorie a României , Constantin Florea , publicist și director al Arhivelor Statului Argeș , Ștefan Georgescu profesor doctor docent - decan al Facultății de filozofie și prorector al Universității din București , Din ( Rădulescu ) Marin profesor doctor- arheolog - Universitatea din Iași , Minel Sima - colonel - șef catedră la Academia Militară , Gheorghe Georgescu profesor doctor - șef de catedră la Institutul Agronomic București , Aurică Gheorghina - colonel în M.A.I , economiștii Dumitru ( Nită ) Marin și Ionescu Dumitru ( Mitu ) , inginerii : Vasile Constantin ( Titu ) , Bulf Marin ( Minică ) și Dincă C . Ion ( Nelu ) , profesorul Iliescu Lucian - director al liceului " Nicolae Bălcescu " din Pitești și lista ar putea continua . Arătăm acest lucru în speranța că elevii și studenții de astăzi vor forma și ei un asemenea cor bisericesc .
M-am străduit ca , adunând aceste date , să fac ceea ce se numește un istoric al bisericii din Poiana Lacului ; port recunoșțință memoriei preotului Dimitrie Nănescu precum și publicistului Constantin Florea și mulțumesc regretatului părinte paroh Constantin Năstase pentru sprijinul acordat .
Încadrarea Monografiei acestei Biserici în contextul mai larg al istoricului comunei Poiana Lacului este rodul strădaniei de mai bine de 30 de ani dintre care aproape 17 ca primar al acestei localități ( 2 decembrie 1972 - 6 mai 1989 ) , timp în care m-am străduit să adun cât mai multe date pentru ca faptele și oamenii de pe aici să nu fie uitați cu timpul .
Consilier :
Gheorghe C. Negoescu , primar pensionar .
